Poate aţi văzut filmul acela, în care o familie cu mari probleme financiare este pusă în faţa unei dileme, sub forma unei cutii în care este un buton:  Dacă apasă butonul în termen de 24 de ore, primesc un milion de dolari, dar cineva moare—cineva pe care ei nu îl cunosc...  Până la urmă, ei apasă pe buton, fiind convinşi că, de fapt, nu moare nimeni;  însă vor afla curând că toată povestea este adevărată!

În viaţa reală, butonul care îi condamnă pe necunoscuţi la suferinţă şi chiar la moarte se numeşte corupţie.  E atât de adevărat, încât pare ireal!  Fiecare mită, prin care tu îţi asiguri un loc în faţă la operaţie, îi amână operaţia celui care nu are bani şi nu (mai) are timp. Fiecare mită, prin care tu îţi asiguri un contract, ia de la gura unui om flămând.  Acum ai şansa de-a face ceva responsabil atunci când sistemul te determină sau te constrânge să plăteşti mită!

Piaţa de şpagă îţi cere să faci un lucru simplu, sub protecţia anonimatului:  spune-ne cât şi unde ai dat şpagă.  Pentru tine nu înseamnă nimic deosebit—e doar o clipă, o secundă;  dar pentru societate este enorm!  Dacă scoatem corupţia de la secret, îi ajutăm şi pe cei de la Ministerul Justiţiei, Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia Generală Anticorupţie, să ştie unde şi cum să acţioneze.  Prin Strategia Naţională Anticorupţie, şefii de instituţii sunt răspunzători pentru nivelul de integritate din instituţia lor şi vor semna o declaraţie pentru integritate.

În fapt, orice nou dosar ANI sau DNA constituie un eşec al managementului instituţiei de a preveni incidentele de integritate, în cel mai larg sens al noţiunii.  Soluţia nu poate fi decât asumarea de către conducătorii instituţiilor publice a problematicii integrităţii la nivelul organizaţiei.  Această atitudine trebuie să depăşească nivelul asumării declarative a principiului toleranţei zero şi să se manifeste prin măsuri concrete de descurajare a actelor de corupţie.

Strategia Naţională Anticorupţie pe perioada 2012-2015, pagina 8

Dacă aflăm de la tine cât de generalizată este corupţia într-o instituţie publică, şeful va fi obligat să ia măsuri pentru diminuarea şpăgii, va intra în vizorul ONG-urilor şi al presei.  Cetăţenii vor deveni mai conştienţi de ceea ce li se întâmplă şi vor lua atitudine.  Ministerul Justiţiei şi autorităţile anticorupţie vor sta cu ochii pe şefii instituţiilor în care corupţia îşi face de cap.  În final, nu vom mai da şpagă deloc—ori vom plăti de mai puţine ori, şpăgi de valoare mai mică!

Dacă tu ne spui cum stă treaba, de fapt, autorităţile publice vor putea sa suprapună harta corupţiei descoperite (ce-au reuşit ei până acum) cu harta corupţiei adevărate (ce raportaţi voi) şi vor vedea unde sunt zonele în care corupţia zace neatinsă de 20 de ani.  Orice şpagă declarată este pe jumătate iertată! Pentru mine contează ce raportezi tu pe piaţadespagă.ro :-)

Radu Nicolae, doctor în ştiinţe politice (SNSPA), este director de programe la Centrul de Resurse Juridice şi autorul cărţii Corupţia şi politicile anticorupţie, 2010.