[Actualizare, 3 dec 2014] Miercuri, 5 decembrie 2012, eram la Ankara, în Turcia, pentru a participa la o conferinţă internaţională anticorupţie, organizată de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, în sprijinul Strategiei Naţionale Anticorupţie a statului turc. În aceeaşi zi, Transparency International publica ediţia 2012 a Indicelui de Percepţie a Corupţiei (IPC), iar mie nu-mi venea să cred că România a progresat atât de mult pe cât arătau cifrele din raportul TI. De fapt, nu mă surprinde c-am progresat, ci saltul calitativ înregistrat faţă de anul trecut, când părea că ne înscriem pe o linie de stagnare ori plafonare; şi faţă de convulsiile acestui an 2012, extrem de tensionat din punct de vedere politic!

Sunt foarte conştient de faptul că România a adoptat legislaţie anticorupţie de prima mână, dar ştiu că stăm prost la implementare; avem instituţii specializate, care sunt luate drept modele de bună practică, studiate şi replicate în alte ţări ale lumii, dar ştiu că ele nu se bucură de foarte mare succes, ori măcar susţinere, acasă; încă ne joacă feste înţelegerea şi acţiunea referitoare la statul de drept, separaţia puterilor, eficienţa instituţiilor şi multe altele… Chiar în cadrul conferinţei, urmărind diferenţele dintre experienţa românească în materie şi obstacolele ori greutăţile pe care le întâmpină alte state, am început să mă îndoiesc: Oare nu sunt eu prea critic? Oare nu cumva am citit greşit rapoartele IPC de până acum? Dacă mă înşel, iar România chiar s-a înscris pe un drum ireversibil?

Am zis că e mai bine să verific, aşa încât mi-am petrecut ediţia 2012 a zilei internaţionale de luptă împotriva corupţiei verificând cifre şi (re)făcând calcule. Am scos de la naftalină cifrele IPC pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, din 1997 încoace—pentru că atunci a fost calculat, prima dată, IPC pentru România. Comparaţiile IPC de la un an la altul nu sunt recomandabile, pentru că TI îşi ajustează periodic metodologia, însă nicio altă ilustraţie nu e mai utilă decât cea privind evoluţia acestui indice în timp. Prin urmare, am gândit o metodă care să atenueze îngrijorările: am calculat, pentru fiecare an în parte, o medie europeană a IPC; apoi, am pus pe grafic evoluţia relativă a IPC din România faţă de această medie europeană.

Cu alte cuvinte, valoarea aferentă fiecărui an din graficul de mai jos este ilustrativă pentru performanţa României faţă de media europeană din acel an; iar aceste valori sunt, în esenţă, comparabile, pentru că arată doar cum s-a mişcat România faţă de celelalte state ale Uniunii Europene. Desigur, pentru perioada 1997-2003, am calculat media UE cu cele 15 state membre, pentru 2004-2006 cu 25, iar pentru 2007-2012 cu 27 de state (din 2013, voi putea calcula cu 28 de state, cuprinzând şi Croaţia). Şi, ca să fiu foarte exact, am calculat 3 tipuri de medii europene: cu galben (RO%EUave), media aritmetică simplă; cu albastru (RO%EUqmv), media ponderată în funcţie de puterea de decizie a fiecărui stat membru în Consiliu; cu roşu (RO%EUparl), media ponderată în funcţie de proporţia reprezentării fiecărui stat membru în Parlament.

După cum se poate vedea, diferenţele relative faţă de cele 3 medii sunt nesemnificative, ceea ce poate însemna, în primul rând, că n-ar mai fi nevoie de medii ponderate, când vine vorba de percepţia corupţiei. În al doilea rând, graficul ne arată că, de la momentul aderării la Uniunea Eropeană, România chiar a reuşit să facă dovada unui progres relativ vizibil, ultimul an fiind, cu adevărat, cel mai spectaculos. De la ~45% până la ~70% din media europeană, cu un salt de 10-15% numai în ultimul an, progresul este remarcabil, iar dacă ne uităm la drumul parcurs, de la ~35% la ~70% în ultimii 10 ani, aş putea spune că e chiar spectaculos! Dar nu avem voie să uităm că media IPC a Uniunii Europene a scăzut, în ultimii 15 ani, cam cu aceleaşi 10 puncte cu care a crescut IPC al României!

Aşadar, România a făcut progrese vizibile în combaterea corupţiei, în ultimii 5-10-15 ani, dar aceste progrese trebuie „citite” cu precauţie, pentru că ilustraţia de mai sus se referă exclusiv la valori relative. Cea mai mare provocare căreia trebuie să-i facem faţă în viitorul apropiat se referă la punerea în aplicare a legilor, la dezvoltarea comportamentelor europene, la încurajarea atitudinilor de respingere fermă a corupţiei, în toate formele ei… Piaţa de şpagă îi ajută pe cetăţeni să afle unde nu se plăteşte deloc, pe funcţionari ori procurori să afle unde trebuie să acţioneze mai cu osebire, iar pe politicieni să afle ce mai au de făcut :-) Aşa cum spunea personajul Lordului Kelvin în filmul În jurul lumii în 80 de zile,

Ce rost mai are să angajezi serviciile unui poliţist corupt, dacă nu-i în stare nici măcar să abuzeze legea cum trebuie?!?

Notă explicativă:
În 1997, media UE era 72-76 din 100 de puncte posibile; în 2012, media UE este 60-64 din 100. În 1997, scorul României era 34 din 100, iar în 2012 este 44 din 100. IPC este un indice compozit, a cărui valoare variază de la 0 (foarte corupt) la 100 (foarte integru). Prin cea de-a 4-a Strategie Naţională Anticorupţie, România şi-a propus să atingă media europeană IPC, până în 2015. Graficul sugerează că acest obiectiv poate fi atins, dacă se menţin atât ritmul de creştere al României, cât şi ritmul de scădere al mediei europene, în privinţa IPC. Fişierul ataşat (format .ods, .xls şi .csv) este un tabel de calcul care conţine valorile IPC pentru toate statele membre UE, din 1997 până în 2014.

Actualizare, 3 decembrie 2014: Folosind datele publicate azi pentru IPC 2014, am actualizat fişierele ataşate şi am refăcut graficul de mai sus, ţinând cont şi de intrarea Croaţiei în Uniunea Europeană, în urmă cu un an. În noua variantă, am ales să ilustrăm şi valorile anuale ale IPC, pentru a face mai vizibilă tendinţa liniară (cu galben) de scădere a indicelui mediu european, respectiv tendinţa liniară (cu albastru) de creştere a IPC pentru România. Pentru IPC mediu european, am selectat numai varianta ponderată de QMV (qualified majority vote = puterea de decizie din Consiliu); astfel, linia frântă roşie (RO%EUqmv) din graficul de mai jos este echivalentul liniei frânte albastre din graficul de mai sus. Reamintim însă că, din punct de vedere metodologic, doar progresul relativ poate fi comparat longitudinal (prin artificiul logic descris mai sus), nu şi valorile individuale, de la an la an, ale IPC. [Ne putem aștepta ca anul 2015 să înregistreze un nou salt al indicelui, care ar putea reafirma efectul pozitiv al alegerilor asupra tendinței negative a progresului relativ.]

Codru Vrabie este membru al Asociației Funky Citizens şi iniţiatorul proiectului Piaţa de şpagă. După mai bine de 12 ani de activism civic împotriva corupţiei, pentru integritate publică, pentru transparenţă şi bună guvernare, acest proiect reprezintă pentru Codru o schimbare fundamentală de abordare.