Printr-o coincidenţă fericită, în toiul săptămânii europene dedicate programării, când partenerii noştri de la TechSoup oferă un atelier practic de programare pentru ONG-uri, am primit o corespondenţă tehnică, tocmai din Danemarca, de la un vizitator/utilizator al site-ului Piaţa de şpagă. Mulţumim tare mult, şi pentru laude, şi pentru critici :-) Şi vom lua în considerare sfaturile primite! [Între parantezele drepte, veţi găsi câteva adnotări şi/sau răspunsuri din partea echipei de proiect.]

Tiberiu Selejan, Aarhus Sunt rezident în Danemarca. Am plecat din România în principal pentru studii, dar şi din cauza faptului că nu mai suportam nivelul penibil al şpăgilor, cantitatea şi frecvenţa lor, inclusiv prezenţa lor în mediul academic. Înainte de a emigra, am trecut printr-un an de studenţie în Baia Mare. Sistemul educaţional universitar avea mai multe găuri în el decât un caşcaval elveţian de înaltă calitate. Profesorii puneau condiţii de genul cine îmi cumpără cartea capătă o „şansă” de a trece examenul. M-am lovit şi de umilirea unei colege, care a făcut greşeala să spună că a cumpărat la rândul ei cartea de la un student din anul II, aşa că nu mai era nevoie să o cumpere din nou. În acel moment, profesorul a izbucnit într-un val de furie, susţinând că nu îl interesează, trebuie să avem ultima ediţie a cărţii lui! Mai târziu, noi între noi, studenţii, am făcut comparaţia între cele două ediţii şi am ajuns la stupefianta concluzie că singura diferenţă era prefaţa! Ah, şi persoana căreia îi era dedicată acea carte... În rest, aceleaşi pagini, acelaşi conţinut, aceeaşi valoare de autor ratat, uitat de lume, care se străduia să îşi îndese acele pagini execrabile pe gâtul unor minţi nevinovate. Din păcate, am asistat la mai multe fenomene de genul ăsta, în primele 6 luni de facultate, decât mi-ar plăcea să recunosc. Nu am mai apucat să termin anul… Am ajuns de prea multe ori acasă furios şi mi-a fost de ajuns. În liceu, mi se oferise ocazia de a pleca la facultate în Danemarca, dar am fost tentat să rămân în ţară pentru că, la momentul respectiv, încă mai credeam în poporul nostru şi încă mai eram orbit de acea inocenţă copilărească, în care vezi toată lumea roz până când ajungi pe propriile-ţi picioare... Pentru ca, până la urma, să iei o palmă de la viaţă, una care să te pună în fund. Povestea este lungă, probabil prea lungă ca să o pot explica într-un articol.

În Decembrie 2012, am avut plăcuta surpriză să dau peste piatadespaga.ro, căutând informaţii despre un scandal care avea loc la momentul respectiv în România. Între timp, a trecut un an, dar am aceeaşi senzaţie când intru pe site: mă cuprinde un val de fericire şi mândrie, de parcă aş fi o fetiţă de 9 ani care a primit prima ei scrisoare de dragoste.

În Danemarca, am terminat două facultăţi cu profil tehnic şi de afaceri: Multimedia Design & Communication, respectiv Concept Development. Aici mi s-au deschis ochii asupra unor lumi noi, în totalitate noi, asupra unui sistem despre care n-am crezut că este posibil. Ceea ce am descoperit pe piatadespaga.ro s-a nimerit a fi exact ceea ce învăţam să facem la acea vreme.

Harta interactivă, integrarea ei prin jquery şi javascript, modul în care au realizat-o şi fineţea cu care se încarcă pagina sunt impecabile. Jos pălăria, copii! Conceptul din spatele proiectului este genial şi nemaîntâlnit—nu doar în România, ci chiar în toată lumea! Am mai dat peste hărţi interactive de genul ăsta şi chiar şi eu am lucrat pe câteva, dar niciodată nu am mai întâlnit pe cineva care să ducă acest concept într-o direcţie atât de neaşteptată.

Sistemul ales este puţin mai complicat din punctul de vedere al codării şi sunt convins că se putea găsi o soluţie mai uşoară, dar ceea ce au realizat aceşti oameni, prin efortul lor suplimentar, nu cred că se putea realiza altfel [TS se referă la echipa tehnică, BitStone & Transcent, alături de toţi ceilalţi colegi menţionaţi aici şi aici]. Sistemul nu numai că se încarcă rapid şi clar, dar este compatibil pe toate sistemele de operare şi pe toate browserele, aşa încât, indiferent dacă utilizatorul foloseşte Windows, Mac, Linux sau Ubuntu, site-ul se va încărca perfect, orice ai folosi.

O lucrare de asemenea fineţe nu credeam că am să văd în România, decât peste vreo 10 ani, când, conform aşteptărilor mele, tehnologia urma să ajungă şi în mâinile webdesignerilor noştri. Spun asta pentru că am întâlnit prea mulţi webdesigneri cu ghilimele, care se băteau în piept că sunt cei mai mari şi cei mai tari, dar care aveau, din pacate, capacitatea de codare a unei maimuţe antrenate. Aceşti oameni nu numai că au ieşit din matriţa acelui webdesigner mediocru, dar au depăşit orice aşteptare, cu o expertiză şi o clasă de invidiat.

O critică minoră pe partea de comunicare aş avea, totuşi: Mesajul paginii nu este clar! Am trimis linkul către pagina părinţilor mei, oameni obişnuiţi, cu o înţelegere medie a internetului şi utilităţii lui. Au intrat pe pagină şi au vazut ce era de vazut, dar nu le era în întregime clar scopul acestei pagini şi cu ce îi încălzeşte pe ei să ştie unde NU se dă şpagă în România. Abia după ce le-am spus să-i acorde a doua şansă şi să se uite mai atent, au descoperit faptul că se scrie şi unde SE DĂ şpagă în România şi abia atunci au prins ideea.

Problema cu care se confruntă administrarea/promovarea site-ului este una frecvent întâlnită în webdesign: Studiile arată că un utilizator acordă, în medie, 20 de secunde unei pagini web. Asta înseamnă că, dacă în acele 20 de secunde nu le place ce văd sau nu înţeleg despre ce e vorba acolo, 99% din utilizatori vor închide pagina şi nu se vor mai întoarce prea curând. Aş sugera, din punctul acesta de vedere, ca harta să fie mutată într-un punct anume al meniului, iar prima pagină sa fie una care să explice concret idea proiectului. Făcând această schimbare, preconizez o schimbare drastică în captarea audienţei şi, evident, o scădere tangibilă a bounce rate-ului. Loc de îmbunătăţire este şi va fi întotdeauna, indiferent dacă este piatadespaga.ro sau o pagină a Guvernului. Tehnologia, comunicarea şi conceptele trebuiesc tot timpul îmbunătăţite, iar eu sunt convins că administratorii site-ului sunt conştienţi de acest lucru.

Din punct de vedere SEO, cuvântul-cheie „şpagă” ocupă o poziţie respectabilă pe Google. Aş sugera, totuşi, să li se acorde atenţie şi altor combinaţii, gen „şpagă bucureşti” sau „şpagă cluj”—o listă întreagă de judeţe, acompaniate de cuvântul „şpagă,” ar aduce foarte multă valoare SEO acestui site. Este o muncă destul de complexă şi consumă extrem de mult timp, dar sunt sigur că deja este o muncă în desfăşurare, aşa că este doar o chestiune de timp până când rezultatele vor fi tangibile [TS se va bucura să afle că avem aşa ceva în plan]. Din păcate, pentru paginile web, Google este ca o soacră amară şi aprigă, care îşi umileşte ginerele ori de câte ori are ocazia. Este o luptă constantă, ca să ajungi şi să rămâi în primele poziţii pe motoarele de căutare—dar, după cum am spus deja, este doar o chestiune de timp.

I-am prezentat acest proiect inclusiv unui fost profesor din facultate, axat pe comunicare. Din punctul lui de vedere, nu e destul doar să spui unde se dă sau nu şpaga, ci ar trebui să se înceapă şi să se arate cu degetul. Ceea ce dorea dînsul să transmită este că un nume sau prenume nu strică niciodată să fie publicat. Din punct de vedere legal, nu reprezintă un impediment sau o ameninţare pentru administratorii site-ului piatadespaga.ro, deoarece nu ei sunt cei care completează datele, ci sunt doar deţinătorii portalului de comunicare, astfel rămânând intangibili din punct de vedere juridic [noi preferăm să păstrăm actuala politică a site-ului, fără nume de persoane, lăsându-le posibilitatea jurnaliştilor să publice investigaţii şi dezvăluiri].

Demascarea şpăgarilor ar aduce beneficii imense, pentru că lumea ar începe să evite serviciile lor şi ar fi mai precaută în privinţa persoanelor la care apelează; de asemenea, ar creşte vizibilitatea problemei şi le-ar oferi o perspectivă nouă organelor de justiţie/poliţie, asupra persoanelor care chiar ar trebui să le capteze atenţia. Nimic din ceea ce apare pe piatadespaga.ro nu e suficient pentru a incrimina o persoană coruptă, dar e destul ca să atragă atenţia asupra unui corupt. Din punctul meu de vedere, acest subiect merită luat în considerare…

În concluzie, nu pot decât să aduc laude la adresa echipei! Le doresc tot binele din lume şi sper să continue cu aceeaşi motivaţie cu care au început. Cât despre cititorii acestui articol, nu pot decât să vă rog să apreciaţi munca depusă de aceşti oameni şi să răspândiţi vestea cât de mult posibil! Doar uniţi vom putea face o schimbare! Indiferent că suntem acasă ori în străinătate, inima noastră va fi întotdeauna în locul în care ne-am născut.

Tiberiu Selejan, Aarhus, Danemarca